Cam pe la începutul vremilor, pâna unde prastia mintii nu azvârle, se povesteste, asa, ca din scorneala, ca omul era croit din alte foarfeci si cioplit din alta barda.

Împaratii de mureau în lupta de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai daca barba le matura tarâna la noua coti în urma, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz si mai cu minte, si-i daruiau naframa, inelul, palosul, stema si gonaciul, ca sa poata împarati si razboi în locul lor.
... Mai multe detalii